PSIHOTERAPIA CENTRATA PE CORP
PSIHOTERAPIA PSIHO – CORPORALA

Psihoterapia corporala – este o ramura a psihoterapiei ce se adreseaza atat mintii, cat si corpului, punand accent pe echilibrarea relatiilor complexe si reciproce dintre psihic si trup.

Corpul este locul de manifestare a bolii si al sanatatii dar si al psihismului.
Corpul este mijloc de terapie avand aceleasi valoare ca si cuvantul.

Termenul de terapie corporală acoperă o varietate de metode terapeutice menite să restabilească echilibrul fizic, psihic si mental.

Traditia psihoterapiei corporale (reichiana) dateaza din anii 1920, cand Wilhelm Reich, student si coleg al lui Sigmund Freud, a observat cum reprimarea sentimentelor se reflecta in inhibitii corporale. Somatoanaliza pleaca de la premisa ca mintea si corpul sunt un tot unitar. Emotiile, senzatiile, impulsurile, miscarile si gandurile sunt parti interconectate ale experientei corporale, care influenteaza viata interna a unei persoane, dar si comportamentul si relatiile cu cei din jur.

Teoriile lui Reich au generat o multitudine de scoli moderne ale psihoterapiei corporale: Bioenergia lui Alexander Lowen, Metoda Radix, Energetica de Baza, Psihoterapia Corporala Integrativa, Anatomia Emotionala, Psihologia Biodinamica, Hakomi, Biosinteza, Integrarea Posturala, etc.

La fel, încă din anii 1950, Psihoterapia Gestalt accentuează unitatea minte-corp în modul în care teoretizează cunoaşterea interpersonală, precum şi prin abordarea sa holistică asupra fiinţei umane.

În Psihoterapia Gestalt cunoaşterea interpersonală are la bază un proces de percepţie: îl cunosc pe celălalt fiind atent la ceea ce percep la el (atunci când văd expresia feţei lui, de exemplu), dar şi la ceea ce percep la mine în relaţie cu el (atunci când încep să îmi simt corpul încordat în prezenţa lui). Orientarea relaţională a acestei terapii se sprijină aşadar pe o orientare corporală (embodiment), căci relaţia terapeut-client, ca relaţie reală (şi nu doar imaginată transferenţial), este una „vibrantă”, care reverberează în cele mai adânci cotloane ale corpului nostru. În egală măsură, un demers corporal, prin vulnerabilitatea şi sensurile diverse de înţelegere pe care le poate trezi, este necesar să se sprijine pe o relaţie terapeutică solidă, în care există deopotrivă încredere şi transparenţă, precum şi o responsabilitate crescută din partea terapeutului.

De asemenea DMP Metoda terapeutica transpersonala pentru tratarea si vindecarea traumelor profunde. Metoda Deep Memory Process
dezvoltata de Dr. Roger Woolger (www.deepmemoryprocess.com) este o metoda rapida si completa pentru a identifica si vindeca memoriile traumatice profunde care ne impiedica sa traim o viata sanatoasa si multumitoare.

In timp ce terapiile traditionale se concentreaza asupra nivelului mental, DMP sau Vindecarea Memoriilor Profunde se bazeaza pe o forma holistica de vindecare care face posibila eliberarea si vindecarea (prin catarsis) traumelor fizice, mentale si emotionale.

Deep Memory Process (DMP) sau (Vindecarea Memoriilor Profunde), este o sinteza creativa a psihologiei Freudiene si Jungene, a metodei doctorului Reich, a Psihodramei, Psihologiei spirituale si formelor de vindecare samanice.

Asadar, Psihoterapia corporala utilizeaza tehnici diverse, bazate pe respiratie, atingere, miscare, dar si discutiile terapeutice. Pacientul este ghidat sa constientizeze starea sa emotionala si comportamentala, ascultand in acelasi timp raspunsurile corporale. Astfel reuseste sa-si dezvolte acuitatea fizica si sa inlocuiasca tiparele nedorite cu comportamente sanatoase. Psihoterapia corporala poate fi utilizata in tratarea tulburarilor de anxietate si depresive, pentru disfunctii sexuale, probleme in relatii, precum si pentru tulburari fizice: dureri de cap sau de spate.

Potrivit psihoterapiei corporale, afectiunile sunt rezultatul unei disocieri intre psihic si fizic. De fiecare data cand avem o necesitate fizica – sa plangem sau sa tipam, o suprimam, creand un zid intre mint si corp si privandu-ne de trairi depline. Pentru ca suntem obisnuiti sa procedam astfel inca din copilarie, devenim incapabili sa ne simtim multumiti, impliniti si in siguranta. Odata ce credem ca nu suntem suficient de buni, incepem sa cautam starea de bine dincolo de noi. Atunci apar adictiile, relatiile abuzive, codependenta.

Psihoterapiile traditionale incearca sa modifice emotiile sau comportamentul prin modificarea gandirii. In schimb, psihoterapia corporala urmeaza un curs terapeutic invers – utilizeaza corpul si emotiile pentru a schimba raspunsurile sistemului nervos. In cadrul unei sedinte de psihoterapie corporala terapeutul il va intreba pe pacient ce simte in legatura cu problema pe care o are si daca aceste emotii se reflecta in senzatii corporale. Pacientul se va concentra pe aceste raspunsuri ale corpului, pe emotii si imagini percepute pe moment. Prin practica si cu ajutorul terapeutului, pacientul va reusi in cele din urma sa isi dea seama de modul in care emotiile sunt experimentate in corp si cum acestea afecteaza gandurile. Astfel sistemul nervos va „invata” sa se linisteasca si sa se regleze singur, chiar si in conditii stresante.
Obiectivul psihoterapiei corporale poate fi descris ca o calatorie către propriul nucleu interior. Pe drum se pot întâlni experiențe dureroase sau pline de fericire, dar această călătorie încurajează trăirea sentimentului de iubire, sensibilității și autonomiei. În drumul spre nucleul interior se întâlnesc multe problematici cu origini în viața prenatală, așadar terapia cuprinde și metode specifice care să trateze acest aspect. Aceste metode de lucru includ mișcare, atingere, voce, lucru corporal, respirație profundă, meditație, psihodrama, metode hipnotice și sistemice, etc.

Autor
Psih. Daniel C. Muntean