Integrare Posturala
INTEGRAREA POSTURALA PSIHOTERAPEUTICA
Psihoterapie Posturala
Integrarea posturala este o forma de psihoterapie corporala orientata spre proces, ce urmareste reeducarea posturii si a miscarilor.
Terapia imbina constientizarea corporala, masajul tesuturilor conectoare, exercitii de respiratie, eliberare emotionala. Integrarea posturala a fost dezvoltata in anii 1960 de catre Jack Painter, specialist in psihologie, masaj profund, presopunctura, terapie Gestalt, psihoterapie reichiana si rolfing.
Traditia psihoterapiei corporale (reichiana) dateaza din anii 1920, cand Wilhelm Reich, student si coleg al lui Sigmund Freud, a observat cum reprimarea sentimentelor se reflecta in inhibitii corporale. Somatoanaliza pleaca de la premisa ca mintea si corpul sunt un tot unitar.
Emotiile, senzatiile, impulsurile, miscarile si gandurile sunt parti interconectate ale experientei corporale, care influenteaza viata interna a unei persoane, dar si comportamentul si relatiile cu cei din jur.
- Corpul este locul de manifestare a bolii si al sanatatii dar si al psihismului.
- Corpul este mijloc de terapie avand aceleasi valoare ca si cuvantul
- Corpul si psihicul nostru functioneaza ca un sistem.
Somaticul si psihicul actioneaza continuu unul asupra celuilalt, intr-o maniera circulara.
De exemplu, cand suntem foarte emotionati simtim emotia si cu corpul, adica percepem un nod in git , gol in stomac sau tremuram etc. Astfel, cea mai mare parte a conflictelor noastre emotionale nu se manifesta numai sub forma unor stari sufletesti , ci si ca simptome fizice. Emotiile negative se traduc frecvent sub forma unor tensiuni musculare, perturbatii respiratorii, distorsiuni in miscare si actiune
Teoriile lui Reich au generat o multitudine de scoli moderne ale psihoterapiei corporale: bioenergia lui Alexander Lowen, Metoda Radix, energetica de baza, psihoterapia corporala integrativa, anatomia emotionala, psihologia biodinamica, Hakomi, biosinteza, etc.
Psihoterapia reichiana utilizeaza tehnici diverse, bazate pe respiratie, atingere, miscare, dar si discutiile terapeutice. Pacientul este ghidat sa constientizeze starea sa emotionala si comportamentala, ascultand in acelasi timp raspunsurile corporale. Astfel reuseste sa-si dezvolte acuitatea fizica si sa inlocuiasca tiparele nedorite cu comportamente sanatoase. Somatoanaliza poate fi utilizata in tratarea tulburarilor de anxietate si depresive, pentru disfunctii sexuale, probleme in relatii, precum si pentru tulburari fizice: dureri de cap sau de spate.
Integrarea posturala elibereaza tensiunile profunde din musculatura si stimuleaza muschii netonificati, obtinand o aliniere a corpului – centrul dintre umeri, sold, genunchi si glezna. Pozitia corecta va necesita astfel un minim de efort.
In anii 1990 s-a dezvoltat si integrarea posturala psihoterapeutica, o metoda de dezvoltare personala activa, avand obiectivul de a-l ajuta pe pacient sa devina constient de sine in propriul corp si sa-i ofere increderea necesara pentru a face schimbari in privinta trupului, emotiilor si atitudinilor sale.
Utilizarea integrarii posturale in context psihoterapeutic implica includerea masajului – body work – in terapia prin vorbire.
Astfel, prin stimularea si masarea tesuturilor conjunctive se obtine deschiderea unor dimensiuni speciale ale experientei si istoriei corpului si a partilor sale. Conexiunea minte – corp devine evidenta in legatura dintre amintiri, tensiune fizica, emotii si senzatii.
Interactiunea dintre cuvinte, emotii si senzatii devine mai profunda, astfel incat pacientul devine mai constient de sinele sau, resuresele interioare si tensiunile din corp. Ranile sufletesti vechi sunt exprimate prin senzatii corporale.
Este o terapie foarte eficienta cu efecte deosebite atat la nivel fizic cat si mental , emotional si psihologic .