În psihoterapia ericksoniană, se lucrează cu relația dintre procesele inconștiente și cele conștiente. Prin identificarea semnalelor inconștiente, se clarifică procesele care stau la baza problemei cu care se confruntă clientul, procese care sunt apoi utilizate în cadrul intervențiilor și sugestiilor, în cazul în care este folosită și hipnoza ca metodă terapeutică.
Psihoterapia ericksoniană nu implică, în mod obligatoriu, hipnoza.
Se creează oportunități pentru client, astfel încât acesta să poată ajunge la noi interpretări și capacități, prin conștientizarea proceselor inconștiente și trăirea lor experiențială, mai degrabă decât prin prescrierea unor modalități de acțiune.
„Există lucruri pe care le știți, dar nu știți că le știți. Când veți ști ceea ce nu știți, atunci vă veți schimba.”
(Milton Erickson)
Terapia ericksoniană propune, prin tehnicile sale, o abordare dintr-o perspectivă paradoxală a problemelor vieții cotidiene, generând din partea dumneavoastră o căutare a resurselor interioare necesare schimbării dorite. Fiecare dintre terapiile existente are ceva specific, însă surpriza vine de la unicitatea fiecărei persoane, care solicită terapeutului flexibilitate, originalitate și adaptare la harta personală a fiecăruia. În mod similar, aceleași lucruri sunt cerute și de la dumneavoastră, în procesul de schimbare.
Ceea ce subliniază terapia ericksoniană este ideea că fiecare dintre noi este înzestrat cu resursele necesare pentru a rezolva orice problemă și pentru a satisface orice nevoie interioară.
Erickson a adus o nouă valență conceptului de „inconștient” în raport cu hipnoza. Inconștientul este locul în care puteți găsi, prin contextul creat de psihoterapeut (transa hipnotică), răspunsurile la problemele dumneavoastră, resursele utile în găsirea unor noi alternative și soluții – resurse a căror accesare în viața de zi cu zi este limitată de experiențele conștiente.
În hipnoza ericksoniană, terapeutul mediază o punte de legătură cu inconștientul, într-o manieră directă și fără a-l interpreta, permițându-i să se exprime și, mai ales, să acționeze. Schimbarea terapeutică apare astfel ca un proces de depășire a limitelor conștiente și de acces la ceea ce nu știați că știți deja.