Integrarea posturală este o formă de psihoterapie corporală, orientată spre proces, care urmărește reeducarea posturii și a mișcărilor.
Terapia îmbină conștientizarea corporală, masajul țesuturilor conjunctive, exerciții de respirație și eliberarea emoțională. Integrarea posturală a fost dezvoltată în anii 1960 de către Jack Painter, specialist în psihologie, masaj profund, presopunctură, terapie Gestalt, psihoterapie reichiană și rolfing.
Tradiția psihoterapiei corporale (reichiană) datează din anii 1920, când Wilhelm Reich, student și coleg al lui Sigmund Freud, a observat cum reprimarea sentimentelor se reflectă în inhibiții corporale. Somatoanaliza pleacă de la premisa că mintea și corpul formează un tot unitar.
Emoțiile, senzațiile, impulsurile, mișcările și gândurile sunt părți interconectate ale experienței corporale, influențând viața internă a unei persoane, precum și comportamentul și relațiile cu cei din jur.
Corpul este locul de manifestare atât a bolii, cât și al sănătății, dar și al psihismului.
Corpul este un mijloc de terapie care are aceeași valoare precum cuvântul.
Corpul și psihicul nostru funcționează ca un sistem unitar.
Somaticul și psihicul acționează continuu unul asupra celuilalt, într-o manieră circulară.
De pildă, când suntem foarte emoționați, simțim emoția în corp: percepem un nod în gât, gol în stomac sau tremurăm etc. Astfel, cea mai mare parte a conflictelor noastre emoționale nu se manifestă doar sub forma unor stări sufletești, ci și ca simptome fizice. Emoțiile negative se traduc frecvent prin tensiuni musculare, perturbări respiratorii, distorsiuni în mișcare și acțiune.
Teoriile lui Reich au generat o multitudine de școli moderne ale psihoterapiei corporale: bioenergia lui Alexander Lowen, Metoda Radix, energetica de bază, psihoterapia corporală integrativă, anatomia emoțională, psihologia biodinamică, Hakomi, biosinteza etc.
Psihoterapia reichiană utilizează tehnici variate, bazate pe respirație, atingere, mișcare, dar și pe discuții terapeutice. Pacientul este ghidat să-și conștientizeze starea emoțională și comportamentală, fiind în același timp atent la răspunsurile corporale. Astfel, el reușește să-și dezvolte acuitatea fizică și să înlocuiască tiparele nedorite cu comportamente sănătoase. Somatoanaliza poate fi utilizată în tratamentul tulburărilor de anxietate și depresive, pentru disfuncții sexuale, probleme în relații, precum și pentru tulburări fizice: dureri de cap ori de spate.
În anii 1990, s-a dezvoltat integrarea posturală psihoterapeutică, o metodă de dezvoltare personală activă, având ca obiectiv să-l ajute pe pacient să devină conștient de sine în propriul corp și să-i ofere încrederea necesară pentru a face schimbări în privința trupului, emoțiilor și atitudinilor sale.
Utilizarea integrării posturale în context psihoterapeutic presupune includerea masajului – body work – în terapia prin vorbire. Astfel, prin stimularea și masarea țesuturilor conjunctive, se deschide accesul către dimensiuni speciale ale experienței și istoriei corpului și a părților sale. Conexiunea minte-corp devine evidentă prin legătura dintre amintiri, tensiune fizică, emoții și senzații.
Interacțiunea dintre cuvinte, emoții și senzații devine mai profundă, astfel încât pacientul devine mai conștient de sine, de resursele interioare și de tensiunile din corp. Rănile sufletești vechi sunt exprimate prin senzații corporale.
Este o terapie foarte eficientă, cu efecte deosebite atât la nivel fizic, cât și mental, emoțional și psihologic.