Sănătatea reprezintă parametrul fundamental al vieții. Ideea de prevenire a îmbolnăvirii nu este nici nouă, nici epuizată. Din perspectiva profilaxiei, o terapie ce poate fi concepută și construită în acest scop pare, cel puțin la prima vedere, o abordare inedită și atipică.
Starea de sănătate a unei ființe umane este descrisă, într-un sens integral al termenului, de relația multiplă – somatică, energetică și spirituală – pe care aceasta o are cu “Universul”, cu alte cuvinte cu întregul spectru de constituenți existențiali ce fac parte, dar și întreg, din viața acesteia. Unul dintre aspectele importante, fundamentale ale acestei relații este reprezentat de poziția și atitudinea unei persoane în raport cu fiecare moment al vieții. Altfel spus, poziția și atitudinea unui om în fața vieții se traduce prin “gradul/nivelul” de echilibru psiho-cognitiv și trupesc pe care îl manifestă, adică postura, poziția corpului în diversele ipostaze active și/sau contemplative ale vieții.
Cu toții știm că postura corpului poate influența starea, dar și eficiența cu care ne desfășurăm activitățile zilnice, de la cele mai obișnuite (care pot fi banale, dar și complexe) la cele mai noi și complicate. În acest sens, o readucere a ființei umane de la o anomalie posturală la o armonie în relația cu mediul înconjurător este o provocare terapeutică. A aborda un proces complex și integral ce vizează o reajustare posturală, o transpunere a ființei umane în ipostaza de a-și revendica sănătatea, fie ea și efemeră, în ambientul pe care îl explorează, vizează, în primul rând, trei puncte de reper fundamentale: verticalitatea, echilibrul și simetria.
Una dintre cele mai importante componente ale ființei umane este coloana vertebrală. Denumirea de “coloană vertebrală” manifestă, cel puțin în limba română, două înțelesuri. În sensul propriu, desemnează structura osteo-articulară responsabilă cu menținerea echilibrului ortostatic și dinamic. În sensul figurat, un om are “coloană vertebrală” atunci când, prin starea sa, reflectată prin modul în care reprezintă un punct de reper profesional și moral, dar și un set de valori spirituale racordate la echilibrul, armonia și simetria specifice rigurozității cauzale cu care se manifestă Creația (Universul în care trăim), desemnează o atitudine.
Terapia Coloanei Vertebrale este o terapie holistică, non-invazivă, care se ocupă de buna funcționare a corpului uman, în totalitatea sa, lucrând pe toate planurile: mental, fizic și energetic, pentru o bună funcționare a organismului. Terapia Coloanei Vertebrale vitalizează organismul, îl echilibrează și energizează, elimină blocajele și contracturile, armonizându-l astfel în totalitate.
Terapia Coloanei Vertebrale reprezintă un ansamblu de tehnici și metode ce au la bază procedee terapeutice manuale, aplicate în scop profilactic sau corectiv și constau în: tehnici de manipulare osteo-articulară, gimnastică mio-articulară pasivă, metode de punctoterapie (similare reflexoterapiei și presopuncturii, dar cu o abordare distinctă), tehnici speciale de masaj terapeutic, osteopatie, Yumeiho, tehnici psihoterapeutice, medicină energetică, elemente de stretching, mobilizare vertebrală, tracțiuni (elongații) etc., ce pot fi asociate cu modalități de disciplinare a respirației și tehnici de relaxare.
Cu alte cuvinte, Terapia Coloanei Vertebrale apelează la forțele, energiile și mecanismele intrinseci ale ființei umane individuale (abordarea terapeutică fiind strict personalizată) pentru a o readuce la o stare apropiată de echilibrul, simetria și funcționalitatea ideală.
O definiție lapidară, ce subliniază aspecte distinctive ale Terapiei Coloanei Vertebrale, evidențiază, în spectrul foarte larg al metodelor corectiv-terapeutice dedicate tulburărilor de statică și dinamică ale aparatului locomotor, faptul că această terapie își bazează teoria și practica pe studiul relației de interdependență dintre poziția predominantă a centrului de greutate al corpului și potențialul maladiv, cu referire directă la patologia umană.
Poziția predominantă a centrului de greutate al corpului uman este baza, fundamentul și/sau cauza ipostazelor de echilibru relativ, dezechilibru moderat sau anomalie posturală. Cu alte cuvinte, combaterea pozițiilor somatice vicioase, educarea și cultivarea unui comportament postural adaptat nevoilor de activitate și de acțiune individuale înseamnă, într-o primă etapă de implementare, dezvoltarea unei strategii (individualizate și generalizate) de prevenire (“profilaxie terapeutică”). Această strategie este reprezentată, în cadrul celor 100 de procedee ale terapiei coloanei vertebrale, de integrarea în protocolul “standard” a unui ansamblu de tehnici terapeutice manuale și exerciții fizice complexe ce au ca scop reabilitarea echilibrului, simetriei și a funcționalității organismului uman.
Afecțiuni ale coloanei vertebrale bine definite (cifoza, scolioza, lordoza, combinații ale acestora, protruzii și deborduri discale, hernii de disc etc.), cu etiologie posturală și evoluție individualizată, reprezintă un segment patologic “fertil” ce recomandă aplicarea terapiei coloanei vertebrale, cu rezultate ce se referă la ameliorarea și îmbunătățirea stării de confort local. În același registru putem menționa unele afecțiuni ale zonei cervicale a coloanei (spondiloză, torticolis etc.), centura scapulară (hipertonii ale musculaturii, asimetrii, periartrite humero-scapulare etc.), algiile frecvente lombare (lombalgiile, lombosciatica), tulburări articulare în zona șoldurilor (coxartroza) și a genunchilor (gonartroza), anomaliile distincte “hallus valgus”, “hallus varus”, micromodificările osoase (osteofitele) – și acestea reprezintă doar o mică parte din gama de afecțiuni ce pot fi tratate și ameliorate prin terapia coloanei vertebrale.
Durerea de spate anunță, de cele mai multe ori, o afecțiune a coloanei vertebrale. Înainte de a discuta, însă, despre durerea de spate ca simptom, trebuie lămurit modul de funcționare a coloanei vertebrale. Din punct de vedere anatomic, coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al trunchiului, fiind dispusă posterior și pe linie mediană. Ea este formată din 33-34 de vertebre, repartizate astfel: 7 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale și 4-5 coccigiene.
Coloana se articulează superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul, iar inferior, prin intermediul sacrului, cu oasele coxale.
Fiecare vertebră prezintă anterior un corp vertebral și posterior un arc vertebral. Arcul vertebral este alcătuit dintr-un pedicul, 2 lame vertebrale, 2 procese transverse, 2 procese articulare superioare, 2 procese articulare inferioare și un proces spinos.
Gaura vertebrală, delimitată de corpul și arcul vertebral, formează, prin suprapunerea vertebrelor, canalul vertebral, care adăpostește măduva spinării.
Pentru o elasticitate și o rezistență crescută, coloana vertebrală prezintă 4 curburi normale:
Lordoza cervicală, convexă anterior
Cifoza toracală, convexă posterior
Lordoza lombară, convexă anterior
Cifoza sacro-coccigiană, convexă posterior
La acestea se adaugă, în plan frontal, o scolioză toracică, cu convexitatea de partea mâinii dominante (cu care scrii).
Pentru asigurarea mobilității și rezistenței coloanei, elementele osoase (vertebrele) sunt unite de elemente conjunctiv-fibroase, discul intervertebral și ligamentele coloanei.
Între două corpuri vertebrale alăturate se află un disc intervertebral.
Între două lame vertebrale alăturate, de aceeași parte, se află ligamentul galben.
Între două procese transverse alăturate, de aceeași parte, se află ligamentul intertransvers.
Între două procese spinoase alăturate se află ligamentul interspinos.
În jurul articulației intervertebrale se află ligamentul fețelor articulare.
Pe fața anterioară a tuturor corpurilor vertebrale se află ligamentul longitudinal anterior.
Pe fața posterioară a tuturor corpurilor vertebrale se află ligamentul longitudinal posterior.
Vârfurile tuturor proceselor spinoase sunt unite de ligamentul supraspinos.
Fiecare disc intervertebral este alcătuit dintr-un inel fibros la exterior și un nucleu pulpos la interior. Inelul fibros este conectat de corpurile vertebrale de deasupra și de dedesubt și este ținut în tensiune de presiunea nucleului pulpos din interior. Această presiune variază cu poziția. Față de poziția în șezut, presiunea intradiscală este de 2 ori mai mare stând în picioare și de 3 ori mai mică fiind culcat. Orice efort fizic crește suplimentar presiunea intradiscală.
Este cel mai frecvent tip de patologie vertebrală, afectând toate segmentele coloanei vertebrale. Ea include diferite tipuri de patologii ce determină, prin mecanisme diferite, compresiunea măduvei spinării în interiorul sacului dural sau a rădăcinilor nervoase în traiectul lor din canalul vertebral către periferie. Include afecțiuni diverse, pe care le vom detalia în cadrul cursului.
Aceste afecțiuni sunt modificări patologice de ax ale coloanei vertebrale.
Spondiloza este o afecțiune localizată la toate nivelurile coloanei vertebrale; mai des apare, însă, în regiunea cervicală. Debutează lent și etapizat. Apariția osteofitelor, cunoscute și sub denumirea de “ciocuri” pe coloană, este în strânsă legătură cu procesul de degradare a coloanei vertebrale, cauzat de poziții greșite de stat pe scaun, la birou sau la volan, de mișcări realizate incorect sau de susținerea unor greutăți mari. Toate acestea consumă structurile articulare, care se degradează și duc la apariția osteofitelor. Concomitent, se degradează și cartilajul care acoperă suprafața articulară, ceea ce duce la degradarea întregii articulații.
Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale în plan sagital (vertical, de simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, în față, provocând “cocoașa”, compensată, de obicei, printr-o hiperlordoza cervicală și lombară, menită să echilibreze coloana. Cifoscolioza este o deviație dublă a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioară și curbură laterală.
Scolioza este o modificare a curburilor fiziologice, mai ales în regiunea lombară, în plan frontal, de peste 10°, luând forma literei “C”, urmată uneori de o modificare compensatorie apărută în zona următoare, realizând litera „S”. Această deformare, observată mai bine din spatele persoanei sau din față, se poate realiza spre dreapta sau spre stânga, în funcție de greșelile de poziție ale coloanei.
Lordoza este normală doar în regiunea cervicală și dorsolombară, dar devine anormală atunci când afectează o altă parte a coloanei vertebrale sau când devine foarte accentuată.
Netratate, în timp, aceste afecțiuni se pot permanentiza, iar în momentul în care se încearcă adoptarea unei poziții corecte, ele pot duce la apariția durerilor de spate.
Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, în față, provocând cocoșa, compensată fiind printr-o hiperlordoza cervicală și lombară pentru echilibrarea coloanei.
Lordoza este normală doar în regiunea cervicală și dorsolombară, dar devine anormală atunci când afectează o altă parte a coloanei vertebrale sau atunci când devine foarte accentuată.
Pentru instituirea unui tratament corect și eficient este necesar, în primul rând, să cunoaștem particularitățile fizio-patogenice ale regiunii respective.
După abordarea fizică, în continuare ne vom axa pe distribuirea psiho-energetică a vertebrelor coloanei, cu scopul de a sublinia importanța grijii față de coloana vertebrală. În acest sens, vom aborda fiecare vertebră, zona sa energetică de acțiune și patologiile cele mai răspândite.
C1 – Guvernează partea superioară a creierului mare. Bolile provocate de vertebra traumatizată: migrene, deteriorarea memoriei, epilepsie, hipertonie, tensiune intracraniană.
C2 – Guvernează partea inferioară a creierului mare, cerebelul și ochii. Boli provocate: tulburări de echilibru și de vedere, boli de ochi.
C3 – Guvernează nasul, urechile și sinusurile faciale. Boli provocate: guturai, polipi, sinuzită, boli de urechi.
C4 – Guvernează limba și faringele. Boli provocate: inflamația faringelui, adenoide, degradarea gustului.
C5 – Laringele, corzile vocale. Boli: inflamarea laringelui și a corzilor vocale, angină.
C6 – Glanda tiroidă. Boli: tulburări de metabolism, nervozitate, aritmii.
C7 – Glande paratiroide. Boli: dereglarea schimbului de calciu, osteoporoză, dureri de mâini, deformare, înțepenire, amorțeală.
T1-2-3 – Plămânii. Boli provocate de vertebra traumatizată: bronșită, pneumonie, astm.
T4-5 – Pieptul. Boli provocate: fibroadenomatoză, tumori.
T6 – Inima. Boli: afecțiuni ale inimii, dereglarea circulației sanguine, astm, tensiune sanguină scăzută.
T7 – Ficatul, vezica biliară, splina. Boli provocate de vertebra traumatizată/deplasată: boli ale ficatului, ciroză, calculi biliari, boli de piele, boli ale vaselor sanguine.
T8 – Rinichi, glande suprarenale, diafragma. Boli provocate de vertebra traumatizată: tensiune arterială ridicată, calculi renali, ridicarea bazinetului, scăderea imunității.
T9 – Stomacul, duodenul, pancreasul. Boli provocate: ulcer, gastrită, diabet.
T10-11-12 – L1-L2 – Intestinele, cu boli de dereglare a digestiei: constipație, diaree.
L3 – Ovarele la femei și organele genitale la bărbați. Boli: afecțiuni ale organelor sexuale la femei și bărbați, sterilitate, tulburări circulatorii la nivelul picioarelor.
L4 – Uterul la femei, prostata la bărbați. Boli: mioame, dereglări menstruale, boli de prostată.
L5 – Vezica urinară. Boli: inflamația vezicii urinare, incontinență urinară.
Osul sacrum – Energia sexuală care vitalizează corpul. Boli: dereglarea vieții sexuale.
Coccisul – Perineul, rectul, vaginul. Disfuncții: incontinența urinei și a fecalelor, prolapsul organelor sexuale la femei.
Pentru a înțelege și mai bine legătura dintre minte, trup și suflet, vom analiza influența psiho-somato-emoțională și dezechilibrele vertebrale. Nu întâmplător se spune că „suntem ceea ce gândim”. Așadar, influența psiho-emoțională afectează nivelele psiho-somato-energetice.
C1 – Teamă, confuzie, fugă de viață. Nu ești destul de bun. „Ce vor spune vecinii?” Discuții interioare interminabile.
C2 – Respingerea înțelepciunii. Refuz de a ști și de a înțelege. Indecizie. Resentiment și vină. Dezechilibru cu viața. Negarea propriei spiritualități.
C3 – Accepți învinuirea altora. Vina. Martiraj. Măcinarea eului.
C4 – Vină, mânie reprimată. Sentimente încătușate. Lacrimi înăbușite.
C5 – Teamă de ridicol și de umilire. Teamă de exprimare. Respingerea propriului bun. Supraincărcare.
C6 – Greutăți. Supraincărcare. Rezistență. Inflexibilitate.
C7 – Confuzie. Mânie. Te simți neajutorat. Nu poți ajunge la liman.
T1 – Teamă de viață. Închidere completă pentru viață. Prea multe la care faci față.
T2 – Teamă, durere și rană. Nu dorești să simți. Închiderea inimii.
T3 – Haos intern. Răni vechi și adânci. Inabilitatea de a comunica.
T4 – Amărăciune. Nevoia de a-i face pe ceilalți să greșească. Condamnare.
T5 – Refuzi emoțiile. Furie. Sentimente “damnate”.
T6 – Supărare pe viață. Emoții negative înăbușite. Teamă de viitor. Grijă constantă.
T7 – Durere depozitată. Refuz de a te bucura.
T8 – Obsesia eșecului. Rezistență la propriul tău bine.
T9 – Te simți părăsit de viață. Învinuiești pe ceilalți.
T10 – Refuz de a accepta responsabilitatea. Ai nevoie să fii victima. „Este vina lor.”
T11 – Imagine proprie negativă. Teamă de relații.
T12 – Dezmoștenit de dreptul de a trăi. Nesigur și temător de iubire. Inabilitate de a digera.
L1 – O dorință de iubire și de a fi singur. Insecuritate.
L2 – Prins în durerile copilăriei. Nu vezi nicio cale de ieșire.
L3 – Abuz sexual. Vină. Ură de sine.
L4 – Respingerea sexualității. Nesiguranță financiară. Teamă de carieră. Te simți fără putere.
L5 – Insecuritate. Dificultăți în comunicare. Supărare. Inabilitatea de a accepta plăcerea.
SACRUM – Pierderea puterii. Mânie, supărare veche. Încăpățânare.
COCCIS – Dezechilibru cu propria persoană. Stai pe o veche durere. Te învinuiești.
Ele sunt limpezi pentru oricine:
Permite tratarea și ameliorarea a numeroase boli ale coloanei vertebrale;
Calmează și curmă diverse dureri și simptome;
Nu dăunează organismului;
Ușurează travaliul cardiac prin accelerarea circulației de întoarcere;
Scade încordarea psiho-emoțională generală;
Relaxează musculatura contractată;
Crește elasticitatea țesuturilor;
Înlătură depunerile de calciu în țesut;
Elimină produși toxici de metabolism;
Crește forța de contracție musculară;
Împiedică atrofia musculară;
Scade grosimea stratului adipos, menținând frumusețea trupului;
Înlătură oboseala, durerile, indigestii cronice, astm și previne infecțiile într-o serie lungă de afecțiuni.
Terapia Coloanei Vertebrale se aplică în:
Discopatii și spondiloze;
Scolioze și cifoze;
Torticolis;
Cefalee;
Dureri articulare;
Dureri toracice de origine necardiacă;
Nevralgie intercostală;
Periartrită scapulohumerală (PSH);
Brahialgii;
Sciatalgii;
Hernii de disc, protruzii discale, lombalgie cronică;
Sindrom de tunel carpian;
Fibromialgie;
Sindroamele toracocervicale:
Sindromul mușchilor scaleni și pectorali;
Sindromul umăr-mână;
Epicondiloză, cotul tenismanului;
Blocajele costale, hipertonusul diafragmei și al musculaturii respiratorii.
Sindroamele vertebrale toracale.
Sindroamele reflectorie:
Sindroamele neurodistrofice și neurovasculare toracale;
Pectoralgii;
Pseudocardialgiile la bolnavul vertebroneurologic.
Sindroamele discopatiilor lombare.
Sindroamele vertebrale lombare:
Lombalgia cronică și acută (lumbago).
Deformările coloanei vertebrale lombare:
Cifoza lombară fixată și ștergerea lordozei lombare;
Lordoza fixată și hiperlordoza;
Scolioza lombară antalgică;
Sindroamele neurodistrofice lombosacrate și iliosacrate.
Sindroamele bazinului și membrului pelvin:
Sindroamele musculotonice ale bazinului;
Sindromul m. piriform;
Sindromul planșeului pelvian;
Sindromul simfizo-sternal, pubalgia;
Sindromul m. iliopsoas;
Coccigodinia;
Coxalgia, gonalgia, dureri de gleznă;
Entorse, sechele entorse;
Periartroza șoldului;
Periartroza genunchiului;
Periartroza articulației gleznei, piciorul plat;
Sindroamele compresive secundare ale nervilor mușchilor pelvieni (sindroame de tunel);
Gonartroze;
Dureri osoase;
Talalgia (durerea de călcâi);
Meralgie parestezică Roth.
Patologie urogenitală:
Anexite;
Chisturi ovariene;
Cistite;
Dispareunie (sexul dureros);
Prostatită;
Litiază renală;
Ptoză renală.
Aparatul endocrin:
Disfuncția glandei tiroide, suprarenale;
Mastopatii fibroase și chisto-fibroase.
Aparatul digestiv:
Gastrită și ulcer gastric;
Duodenite, reflux gastro-duodenal;
Hernie hiatală gradul 1 și 2;
Dischinezii biliare;
Hepatite;
Colite;
Colon iritabil;
Constipație cronică;
Hemoroizi.
Tulburări de somn, depresie, oboseală cronică etc.
Terapia Coloanei Vertebrale poate fi aplicată și omului sănătos, deoarece rolul ei primordial este acela de a preveni bolile și de a menține organismul în formă.
Din experiența mea, reacțiile sunt diferite de la un pacient la altul. Prima ședință poate să fie pentru unii ca o „revoluție”: practic, se poate percepe un haos în organism. De aceea, nu este indicat să se aplice prea multe tehnici în prima ședință. La început se bulversează întregul organism, apoi acesta e lăsat să se așeze așa cum știe el. Este un fel de „resetare” a corpului. Pentru alții, dimpotrivă, prima ședință poate fi o experiență extrem de plăcută, cu puternice efecte în plan fizic, mental, emoțional și psihologic. Pacientul este ghidat să conștientizeze starea sa emoțională și comportamentală, ascultând în același timp răspunsurile corporale. Astfel, reușește să-și dezvolte acuitatea fizică și să înlocuiască tiparele nedorite cu comportamente sănătoase.
Terapia poate fi extrem de utilă în tratarea tulburărilor de anxietate și depresie, pentru disfuncții sexuale, probleme în relații, precum și pentru tulburări fizice: dureri de cap sau de spate. În timpul ședințelor, însă, nu se resimt dureri, deoarece se folosesc tehnici blânde.
Există numeroase avantaje în urma terapiei, atât de natură fizică și psihică, cât și în plan energetic. Terapia Coloanei Vertebrale, ca de altfel întreaga Medicină Orientală, este adepta regulii conform căreia se tratează bolnavul și nu boala, iar perioada optimă de tratament este adaptată pentru fiecare caz în parte. La baza acestei concepții stau corectarea statusului energetic al corpului pacientului și adaptarea la energiile externe înconjurătoare.
Așadar, terapia pune accentul și pe reinstaurarea armoniei în organism prin circulația energiei KI. Mișcarea liberă a acestei energii în corp permite existența exprimării creative și a capacității de a iubi și vindeca. Atunci când este blocată, energia rămâne în minte-corp, spiritul se contractă și problemele se accentuează.
La nivel fizic, diversele mișcări și manevre atenuează durerea, intensifică circulația sângelui și a limfei, contribuie la eliminarea toxinelor și destind musculatura tensionată și obosită. La nivel psihic, mintea și emoțiile sunt calmate, fiind indusă o stare de relaxare profundă. Această abordare holistică se axează pe conștiința ce include corp, emoții, minte și spirit. Terapia poate fi numită „combinația armoniei” și, atunci când este efectuată de un profesionist, este o experiență extrem de plăcută.
SĂNĂTATEA ÎNSEAMNĂ SCURGEREA ARMONIOASĂ A ENERGIILOR PRIN CORP, IAR BOALA – ORICE PERTURBAȚIE SURVENITĂ ÎN CIRCULAȚIA LOR.
Anevrisme ale aortei abdominale;
Stări tromboembolice – risc major;
Boli infecțioase acute fără diagnostic precizat;
Corpuri străine abdominale;
Fracturi ale cutiei toracice și coloanei vertebrale sau ale bazinului;
Hemoragii interne;
Boli chirurgicale abdominale acute (când sunt simptome de peritonită);
Hipertensiune arterială necontrolată;
Diabet zaharat decompensat;
Insuficiență cardiorespiratorie;
Insuficiență renală cronică în stare de retenție azotată fixă;
Boli psihice;
Stare de ebrietate acută sau influența substanțelor stupefiante;
Lipsă de cooperare.
Există anumite stări care pot apărea mai ales după prima ședință, iar ele reprezintă o continuitate a tratamentului, dusă de organism pentru a ajunge la normalitate. Aceste efecte sunt suportabile și dispar treptat. Ele se pot manifesta prin: oboseală, somnolență, dereglări de tranzit intestinal, dureri suportabile în regiunea abdominală, intensificarea diurezei, subfebrilitate cu frison sau febră musculară. (Important de menționat este faptul că pot să apară una sau mai multe dintre aceste reacții sau niciuna dintre ele.)
După ședință, o perioadă de 2-3 zile sau chiar mai mult, în organism se continuă restructurarea individuală, proces ce necesită o rezervă de energie. Motiv pentru care nu se recomandă eforturi fizice de intensitate mare, precum și expunerea la frig, umiditate sau stresuri psiho-emoționale. Și nu în ultimul rând, trebuie ținut cont că bolile își au originea în modificările produse în corpurile mental și emoțional, transmise ulterior corpului fizic.