Este necesar să menționez că osteopatia are câteva ramuri, și anume: Craniosacrală, Structurală, Viscerală și cea Psihoterapeutică – Integrarea Posturală; aceasta din urmă fiind cea pe care o practic eu.
Această minunată terapie reprezintă, de fapt, o interferență între științe, filozofie, psihologie, patologie, anatomo-fiziologie și este, în esență, o artă în slujba conservării sănătății – o reală terapie psihosomatică, ce se adresează atât minții, cât și corpului, punând accent pe echilibrarea relațiilor complexe și reciproce dintre psihic și trup, pentru că omul este o ființă bio-psiho-socială.
Osteopatia este, de asemenea, o metodă modernă de diagnostic și tratament, utilizată pentru depistarea tulburărilor patologice ale biomecanicii corpului, ale organelor și țesuturilor, precum și pentru identificarea emoțiilor negative ce se traduc frecvent sub forma unor tensiuni musculare, perturbări respiratorii, distorsiuni în mișcare și acțiune, acționând cu tehnici blânde și de mare rafinament.
Această terapie holistică, integrativă, abordează corpul omenesc la nivel global, într-o abordare completă și unitară, exprimată prin trup, minte și spirit. Ea atinge întreaga ființă, încercând să identifice și să acționeze asupra cauzelor care au declanșat manifestarea dezechilibrului din organism.
Osteopatia are rădăcini în vremuri străvechi, în practica orientală. Se practică, de exemplu, în cadrul celebrei mănăstiri Shaolin, iar metoda a fost adusă în Japonia după al Doilea Război Mondial de Maestrul Shuichi Ohno Hidegatsu. Metoda structurală cuprinde circa 100 de manevre efectuate asupra întregului corp, prin tehnici de manipulare osteo-articulară.
Osteopatia a fost și este practicate în diferite forme de abordare și sub denumiri în alte colțuri ale lumii; totuși, fondatorul osteopatiei este medicul Andrew Taylor Still.
Osteopatia reprezintă o concepție anatomo-fiziologică unitară (holistică) de funcționare a organismului, bazată pe unitatea și dependența reciprocă dintre structură și funcție, pe forțele interioare de recuperare ale organismului, care, sprijinite din exterior printr-un efort curativ minim, duc ulterior la vindecare.
Aceasta tratează corpul în ansamblul său. O ședință de osteopatie presupune trecerea în revistă a tuturor structurilor (fizic, mental, emoțional) și a aparatelor, folosindu-se tehnici variate – de la cele mai active (tip thrust) la altele extrem de fine, în situațiile în care pacientul poate chiar să adoarmă. În anumite situații, utilizarea integrării posturale în context psihoterapeutic implică includerea body work-ului și a terapiei prin vorbire.
În cadrul unei ședințe de somatoanaliză, terapeutul îl întreabă pe pacient ce simte în legătură cu problema sa și dacă aceste emoții se reflectă în senzații corporale. Pacientul se concentrează pe răspunsurile corpului, pe emoții și imagini percepute pe moment. Prin practică și cu ajutorul terapeutului, pacientul reușește să-și dea seama cum sunt experimentate emoțiile în corp și cum acestea îi afectează gândurile. Astfel, sistemul nervos „învață” să se liniștească și să se regleze singur, chiar și în condiții stresante.
Conexiunea minte–corp devine evidentă în relația dintre amintiri, tensiuni fizice, emoții și senzații. Interacțiunea dintre cuvinte, emoții și senzații devine tot mai profundă, iar pacientul devine mai conștient de sinele său, de resursele interioare și de tensiunile din corp. Rănile sufletești vechi se exprimă prin senzații corporale. Alteori, diagnosticul inițial stabilește tipul de tehnici folosite, în funcție de gravitatea afecțiunii, vârstă, factori psihologici și emoționali, antecedente, solicitare etc. Nu există un protocol terapeutic fix, modul de abordare fiind adaptat și personalizat pentru fiecare pacient.
Osteopatia nu tratează bolile, ci disfuncțiile de micromobilitate, stabilind unicitatea momentului în care pacientul este consultat.
Avantajele sunt limpezi pentru oricine. Osteopatia permite:
Tratarea și ameliorarea numeroaselor boli ale coloanei vertebrale;
Calmarea și diminuarea diverselor dureri și simptome;
Ușurarea travaliului cardiac prin accelerarea circulației de întoarcere;
Scăderea încordării psiho-emoționale generale;
Relaxarea musculaturii contractate;
Creșterea elasticității țesuturilor;
Înlăturarea depunerilor de calciu din țesut;
Eliminarea produselor toxice de metabolism;
Creșterea forței de contracție musculară;
Împiedicarea atrofiei musculare;
Reducerea grosimii stratului adipos, menținând frumusețea trupului;
Înlăturarea oboselii, durerilor, indigestiei cronice, astmului și prevenirea infecțiilor într-o serie lungă de afecțiuni.
Ce se întâmplă după prima ședință de tratament, dacă vorbim despre osteopatia structurală?
Beneficiile imediate pot varia de la un pacient la altul. Prima ședință poate reprezenta pentru unii o „revoluție”, întrucât se poate percepe un haos în organism, motiv pentru care nu este indicat să se efectueze numeroase tehnici în prima ședință. La început, întregul organism este „bulversat”, după care acesta este lăsat să se așeze așa cum știe el – o veritabilă resetare a corpului. Pentru alții, dimpotrivă, prima ședință poate fi o experiență extrem de plăcută, cu efecte puternice în plan fizic, mental, emoțional și psihologic. Pacientul este ghidat să conștientizeze starea sa emoțională și comportamentală, ascultând în același timp răspunsurile corporale, reușind astfel să-și dezvolte acuitatea fizică și să înlocuiască tiparele nedorite cu comportamente sănătoase.
Terapia prin osteopatie poate fi extrem de utilă în tratarea tulburărilor de anxietate și depresie, pentru disfuncții sexuale, probleme în relații, precum și pentru tulburări fizice, cum ar fi durerile de cap sau de spate. În timpul ședințelor, nu se resimt dureri, deoarece specialistul folosește tehnici blânde.
Există numeroase avantaje după terapie, atât de natură fizică și psihică, cât și în plan energetic. Osteopatia – ca întreaga medicină orientală – aderă la regula conform căreia se tratează bolnavul și nu boala. Perioada optimă de tratament este adaptată fiecărui caz în parte, iar la baza acestei concepții stă corectarea statusului energetic al corpului pacientului și adaptarea la energiile externe înconjurătoare.
Astfel, terapia pune accentul pe reinstaurarea armoniei în organism prin circulația energiei KI. Mișcarea liberă a acestei energii permite existența exprimării creative și a capacității de a iubi și vindeca. Atunci când energia este blocată, ea rămâne în minte-corp, iar spiritul se contractă, accentuându-se astfel problemele.
La nivel fizic, diversele mișcări și manevre atenuează durerea, intensifică circulația sângelui și a limfei, contribuie la eliminarea toxinelor și destind musculatura tensionată și obosită. La nivel psihic, mintea și emoțiile sunt calmate, inducându-se o stare de relaxare profundă. Această abordare holistică se axează pe conștiința care include trup, emoții, minte și spirit, iar terapia poate fi numită „combinația armoniei” – o experiență extrem de plăcută atunci când este efectuată de un profesionist.
SĂNĂTATEA ÎNSEAMNĂ SCURGEREA ARMONIOASĂ A ENERGIILOR PRIN CORP, IAR BOALA – ORICE PERTURBAȚIE SURVENITĂ ÎN CIRCULAȚIA LOR.
Abordarea este diferită, după cum spuneam, de la caz la caz, în funcție de gravitatea problemelor diagnosticate. Din experiența mea pot să vă spun că atunci când durerile sunt mai acute, efectul tratamentului se instalează mai repede (uneori imediat). Dacă simptomele sunt slabe, dar persistente în timp, atunci pentru tratament este nevoie de o perioadă mai mare, fiind necesare mai multe ședințe de întreținere. Tratamentul durează, în medie, între cinci și zece ședințe, cu un interval de șapte-zece zile, după care ședințele se pot face la două săptămâni, o dată pe lună, la două luni, la trei sau la șase luni, etc. Există și cazuri grave în care terapia se aplică zilnic.
Da, există și anumite contraindicații:
Anevrismul aortei abdominale;
Stări tromboembolice – risc major;
Boli infecțioase acute fără diagnostic precis;
Corpuri străine abdominale;
Fracturi ale cutiei toracice și ale coloanei vertebrale sau ale bazinului;
Hemoragii interne;
Boli chirurgicale abdominale acute (când apar simptome de peritonită);
Hipertensiune arterială necontrolată;
Diabetul zaharat decompensat;
Insuficiență cardiorespiratorie;
Insuficiență renală cronică în stare de retenție azotată fixă;
Boli psihice;
Stare de ebrietate acută sau influența substanțelor stupefiante;
Lipsă de cooperare.
Există anumite stări care pot apărea mai ales după prima ședință și ele reprezintă o continuitate a tratamentului dusă de organism pentru a ajunge la normalitate. Aceste efecte sunt suportabile și dispar treptat. Ele se pot manifesta prin: oboseală, somnolență, dereglări de tranzit intestinal, dureri suportabile în regiunea abdominală, intensificarea diurezei, subfebrilitate cu frison sau febră musculară. (Important de menționat este faptul că pot apărea una sau mai multe dintre aceste reacții sau niciuna dintre ele.)
După ședință, o perioadă de 2–3 zile sau chiar mai mult, în organism se continuă restructurarea individuală, proces ce necesită o rezervă de energie, motiv pentru care nu se recomandă eforturi fizice de intensitate mare, evitarea frigului, a umidității sau a stresurilor psiho-emoționale. Și, nu în ultimul rând, trebuie ținut cont că bolile își au originea în modificările produse în corpurile mental și emoțional, transmise ulterior corpului fizic.