CURSURI INTEGRARE POSTURALA
TERAPIA COLOANEI VERTEBRALE
OSTEOPATIE SI CHIROPRACTICA

CURS PERFECTIONARE – INTEGRARE POSTURALA – TERAPIA COLOANEI VERTEBRALE – OSTEOPATIE SI CHIROPRACTICA

Integrarea posturala -este o forma de psihoterapie corporala orientata spre proces, ce urmareste reeducarea posturii si a miscarilor.

Terapia imbina constientizarea corporala, masajul tesuturilor conectoare, exercitii de respiratie, eliberare emotionala. Integrarea posturala a fost dezvoltata in anii 1960 de catre Jack Painter, specialist in psihologie, masaj profund, presopunctura, terapie Gestalt, psihoterapie reichiana si rolfing.
Traditia psihoterapiei corporale (reichiana) dateaza din anii 1920, cand Wilhelm Reich, student si coleg al lui Sigmund Freud, a observat cum reprimarea sentimentelor se reflecta in inhibitii corporale. Somatoanaliza pleaca de la premisa ca mintea si corpul sunt un tot unitar.

Emotiile, senzatiile, impulsurile, miscarile si gandurile sunt parti interconectate ale experientei corporale, care influenteaza viata interna a unei persoane, dar si comportamentul si relatiile cu cei din jur.
    – Corpul este locul de manifestare a bolii si al sanatatii dar si al psihismului.
    – Corpul este mijloc de terapie avand aceleasi valoare ca si cuvantul
    – Corpul si psihicul nostru functioneaza ca un sistem. Somaticul si psihicul actioneaza continuu unul asupra celuilalt, intr-o maniera circulara.

Osteopatia si Chiropractica are radacini in vremuri stravechi in practica orientala.
Se practica in cadrul celebrei manastiri SHAOLIN, metoda ce a fost adusa in Japonia dupa al doilea razboi mondial de Maestrul SHUICHI OHNO HIDEGATSU.
Metoda cuprinde circa 100 de manevre care se efectueaza asupra intregului corp, prin tehnici de manipulare osteo-articulare. Osteopatia a fost si este practicata in diferite forme de adordare si denumiri in alte colturi ale lumii insa,
fondatorul osteopatiei este medicul Andrew Taylor Still (1828-1917). Osteopatia reprezinta o conceptie anatomo-fiziologica unitara (holistica) de functionare a organismului, bazata pe unitatea si dependenta reciproca dintre structura si functie, pe fortele interioare de recuperare ale organismului care, sprijinite din exterior de un efort minim curativ, duc ulterior la o vindecare.

Osteopatia este o metoda moderna de diagnostic si tratament utilizata pentru depistarea tulburarilor patologice ale biomecanicii corpului, organelor si tesuturilor, cu tehnici manuale blande si de mare rafinament. Medicul osteopat actioneaza manual asupra structurilor craniului, coloanei, coastelor, bazinului, sacrului, articulatiilor, aparatului musculo-ligamentar si fascial, asupra organelor interne cu scopul de a indeparta disfunctiile identificate din respectivele structuri si a restabili mobilitatea lor.

Termenul osteopatie are radacini in greaca si engleza- “osteo”(greaca) inseamna structura, baza, iar “path”(engleza veche) inseamna drum, cale, directie. Termenul se considera ca a fost propus de A.T.Still la sfarsitul secolului XIX.

Osteopatia se ocupa de diagnosticul si tratamentul tulburarilor de mobilitate a tesuturilor, organelor si articulatiilor. Se considera ca orice tulburare a mobilitatii sub forma de hipo- ori hipermobilitate in aparatul locomotor, sistemul craniosacrat sau organele interne conduce la o disfunctie si in final la o boala (disfunctie somatica). In articulatii pot aparea blocaje, in fascii aderente sau cicatrice, iar pe suprafetele alunecoase a organelor interne, hiperemia.
Cauzele acestor limitari de miscare stau in urmatorii factori: fizici (traumatismele, suprasolicitarile fizice), psihice (emotii inhibate), chimice (alimentare necorespunzatoare, efectele adverse ale medicamentelor, diverse intoxicatii).

Osteopatia priveste organismul ca un sistem intreg ori holistic, unde totul este interdependent.
Osteopatia indeparteaza nu numai manifestarile unei boli sau indispozitii, dar descopera si inlatura eficient cauza acestei boli. Intemeiatorul osteopatiei, doctorul A. T. Still, studiind medicina greaca si egipteana, a elaborat conceptul osteopatic “structura determina functia, iar functia influenteaza structura”.

Principiile de baza ale osteopatiei (A.T.Still):

• Viata este o miscare continua (un organ intern ori o articulatie care inceteaza sa se mai miste devine patologica).
• Organismul uman reprezinta un intreg, in care toate organele si sistemele sunt interdependente.
• Artera este suverana.
• Homeostazia corporala.
• Globalitatea, corpul este un intreg.

Organismul uman are capacitatea naturala de autoasanare si autoreglare, A.T.Sill vorbind intotdeauna despre cauze, repeta”gasiti, corectati si lasati organismul in pace”.
Componenta mecanica este in aceeasi masura importanta pentru sanatate cat si pentru boala.
In aceasta forma de terapie, medicul osteopat cauta cu rabdare lantul lezional, legatura dintre cauza si efect.
Exista trei ramuri ale osteopatiei: osteopatia structurala, osteopatia craniosacrata si osteopatia viscerala.

Ce trateaza Osteopatia?

•  Sistemul nervos: migrene, cefalee, nevralgii faciale, cervico-brahiale, intercostale, nevralgia Arnold, torticolis, cruralgie, sciatalgie, sciatica, meralgie parestezica.
• Sistemul respirator, ORL, oftalmologie: sinuzite, ameteli, echilibru instabil, sindromul Meniere, astm (amelioreaza), bronsite, rinite, acufene, ochi uscati, lacrimare, migrene oftalmice.
• Sistemul cardio – vascular: sentiment de aparare toracica, palpitatii, tulburari circulatorii ale membrelor inferioare, congestie venoasa si portala, hemoroizi.
• Sistemul digestiv: aerofagie, meteorisme, dispepsie, hernie hiatala, gastrite si consecintele hiperaciditatii gastrice, tulburari functionale hepato-biliare, colite, constipatie, ptoza viscerala (rinichi, stomac, vezica urinara).
• Sistemul genito – urinar: dureri si disfunctii ginecologice, cistite, sterilitate functionala, ptoza uterina sau a vezicii urinare, tulburari ale functiei sexuale, enurezis, prostatite, cistite, urmarirea osteopatica a sarcinii.
• Sistemul locomotor: dureri ale coloanei vertebrale – cervicalgii, dorsalgii, lombalgii, sacralgii, coxalgii; restrictii de mobilitate ale tuturor articulatiilor periferice, disfunctii ocluzale si temporo-mandibulare, tendinite, tenis elbow, entorse, scolioze si atitudini scoliotice.
• Sistemul neuro – vegetativ: stari depresive, hipernervozitate, anxietate, stress, tulburari ale somnului, spasmofilie.
• Sechele post traumatice si chirurgicale: cicatrice, fracturi inainte sau dupa gipsare, entorse, cazaturi, accidente rutiere.

STRUCTURA CURSULUI